sâmbătă, 29 august 2015

(Ne)implicarea civica



O scurtă poveste. Dar stați! Asta nu e tot! Are și morală! 
Se făcea odată ca niciodată că am ieşit la alergat. Mă întorceam agale spre casă când pe un pod simt miros de fum, lemn ars. Fumul devenea mai gros. Am traversat în grabă podul (nu trecea nici o mașină). Am sunat imediat la numărul de urgență, am povestit, mi-au făcut legătura cu pompierii. Lângă calea ferată se dezmăța un mic incendiu (un copac și niște vegetație uscată). Începuse să bată vântul și focul risca să se răspândească.
În 5 minute a sosit un echipaj. Au stins focul. Am fost sunat și pentru a confirma că venit echipajul. Am semnat pe procesul-verbal.
Păcat de copăcel…
Dar nu despre asta e povestea, nu e despre mine sau despre cât de profesioniști sunt pompierii.
Cât am așteptat 5 minute să vina Pompierii au trecut cel puțin 20 de oameni pe pod. S-au uitat la copăcelul în flăcări și și-au continuat indiferenți drumul. Nimeni nu a sunat. Nimeni nu a întrebat nimic. Nimeni nu a schiţat un gest. Nimeni!!!
Aş putea vorbi despre simţul civic, despre faptul ca acei 20 de oameni au reprezentat un eşantion destul de bun pentru un studiu social (tineri-batrâni, femei-barbaţi, părinţi cu copii), despre indiferenţa ca pandemie.

Mai bine vă dau un citat ce mi-a venit în minte: “Cu toții trebuie să ne temem de oameni răi. Dar este un altfel de Rău…indiferenţa oamenilor buni

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu