joi, 13 noiembrie 2014

Votul si o lecție clasică de manipulare



Dacă ai puterea de a îți folosi cât de cât neuronul din dotare poți observa foarte clar manipularea care a început în primul tur al alegerilor. De la început vreau să vă spun că încerc să scriu din perspectiva “nici cu Mao, nici cu Zhao”.

Votul din străinătate, nu cunosc exact procedura, dar din ce am înțeles trebuie să suni, dai mail, trimiți scrisoare la ambasadă sau la consulat și îți exprimi intenția de a vota, astfel încât omuleții să aibă o idee despre câți votanți vor avea. Dacă nu suni și dai buluc împreună cu familia și o duzină de prieteni, normal că îi luați prin surprindere. E o organizare proastă, dar nici votanții nu sunt fără vină. Nu zic mai multe pe tema aceasta.

Votul studenților. O rețetă simplă: un candidat la funcția de Președinte are o echipă de campanie. Cum facem să aruncăm suspiciunea pe principalul adversar? Folosim mijloacele de dezinformare, adică manipulare, adică informare (mă ia tastatură pe dinainte) în masă! Avem prietenii în presă. De cine ne folosim să aruncăm suspiciunea? Grupul înspre care se îndreaptă automat simpatia generală: studenții! Avem organizație de tineret? Avem membri în campus? Avem de partea noastră un președinte de organizație studențească? Acum aplicăm următoarea formulă: oferim 20-30 de lei, o shaorma sau ceva asemănător studenților să vină să voteze la secția din campus. Un alt grup diseminează informația falsă că studenții pot vota doar în campus (în realitate poți vota în orice secție de votare din țară). Iată că ai 1000 de studenți strânși în fața secției de votare, nu pot vota, deci sunt nervoși. Prietenii din presă apar, iau interviuri (eventual băieților care “știu poezia”).

Scandalul e gata!

Acum trecem la etapa de ipocrizie: dacă în urma scandalului studenții primesc o zi sau două libere să poată merge acasă să voteze chemi din nou prietenii din presă și spui: “uite nenorociții cum încearcă să fraudeze!”

Simplu?

E bine că atunci când luăm contact cu “mijloacele de informare în masă” să avem o anumită rezervare și să gândim, astfel nu ne mai inflamam până nu știm ai cui prieteni sunt respectivii ziariști. Gândim de două ori și tăcem o dată.

V-am pupat din mers!