luni, 24 decembrie 2012

Scrisoare de la Mos Craciun

Dragii Mosului,


Indata ma pregatesc de calatorie, sacul e plin cu cadouri, sania e pregatita...In cele cateva clipe de ragaz ce mi-au ramas voi asterne cateva ganduri pe hartie.

De ani de zile, primesc in fiecare iarna milioane de scrisori de la voi. Le citesc cu rabdare pe toate si tin cont de dorintele pe care le aveti. Asa ca va cer sa aveti un strop din rabdarea ce o am eu si sa cititi ce va scriu.


Lumea s-a schimbat, o simt in apa, o simt in pamant, o miros in aer. Mult din ceea ce a fost este pierdut...

Oamenii se schimba.
Primesc tot mai putine scrisori, copiii nu mai cred in mine. Parintii uita ca si ei au fost copiii.

Magia Craciunului se pierde...se pierde din cauza ignorantei, ignoranta duce la uitare...
Cand va veti aduna cu totii langa bradul impodobit, alaturi de familie, cu bunatati pregatite pentru zilele de sarbatoare ganditi-va la scrisoarea de la Mos Craciun.

An de an primesc scrisorile voastre in care imi scrieti dorintele voastre si incerc pe cat posibil. Dar niciodata nu m-a intrebat nimeni ce imi doresc de Sarbatori.


IMI DORESC:
Sa nu mai vad oameni tristi!
Sa nu mai vad oameni privind in jos!
Sa nu mai vad oameni rai, egoisti si intoleranti!
Sa nu mai vad suferinta in jur!
Sa nu mai vad oameni ce se dau batuti!
Sa nu mai vad oameni grabiti, macinati de rutina!
Sa nu mai vad zambete false!
Sa nu mai vad oameni mincinosi si ipocriti!
Sa nu mai vad oameni purtand masti!
Sa nu mai vad oameni ce se tem!
Sa nu mai vad oameni ce se lasa prada delasarii, complacerii, indiferentei, nepasarii, mediocritatii!

Sa vad oameni veseli!
Sa vad oameni zambitori!
Sa vad oameni sinceri!
Sa vad oameni rabdatori si toleranti!
Sa vad oameni ce nu se tem!
Sa vad oameni ce isi urmeaza visele!
Sa vad oameni ce lupta pentru idealurile lor!
Sa vad oameni ce au timp sa admire un fulg de nea, o floare!
Sa vad oameni carora le pasa!
Sa vad oameni fericiti!


Cu drag,
   Mos Craciun






duminică, 23 decembrie 2012

Colectez zambete!

Cei ce ma cunosc personal stiu ca...imi lipsesc ceva rotite la mansarda. Dar nu asta e tema postarii, caci motivele pentru care fac pe nebunul nu fac subiectul unei discutii pe blog (poate inca nu).

"Nu sunt perfect! Sunt original!"

Una din ideile mele originale si excentrice e "Colectia de zambete".

E iarna, oamenii sunt infofoliti, pasesc cu greu pe trotuare, se uita in jos.


Parca sunt si mai tristi...
Asa ca afisez tot timpul un zambet larg, privesc drept inainte si incerc sa radiez caldura sufleteasca!

In saptamanile astea dinaintea sarbatorilor mi-am asumat misiunea de a aduce oamenilor un zambet. Dar pentru a fi sigur ca o sa reusesc imi pun "masca" de nebun in autobuzul supraplin arunc glume care fac cate jumatate de autobuz sa rada, sau sunt excentric si port caciula de Mos...

De exemplu eram in autobuz si niste fete au vrut sa coboare, dar aglomeratia le-a impiedicat sa ajunga la usa la timp si autobuzul a plecat. Cu voce deznadajduita au spus "Dar noi voiam sa coboram". Si mi-a scapat putin mai tare decat era necesar "Aveti ambitie!"...Rezultatul: jumatate de autobuz a inceput sa rada si fetele au coborat la urmatoarea statie, dar fara a mai fi atat de triste.

Sau cand copilutii isi trageau mamele de mana si aratau timid spre mine si caciula de Mos Craciun!

Simplul gest de a zambi elibereaza endorfine in corp, care te fac sa te simti bine (aceleasi efecte le au si ciocolata sau sexul).

Nimic nu e mai frumos ca un zambet! Vreau sa vad lumea zambind!
"Zambetul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum". Indiferent cat de greu iti e, gaseste-ti in adancul inimii puterea de a zambi si poate vei primi la schimb un alt zambet.
Nimic nu e mai frumos ca un zambet sincer si inocet!

Vreau sa vad lumea zambind, chiar daca ma sacrific facand lumea sa creada ca-s "choo-chooo" (nu ca mi-ar pasa ce crede lumea.



"Zambetele sunt cuvintele folosite de suflet pentru a vorbi fericirea!" Stefan-Daniel C.

vineri, 21 decembrie 2012

Apocaliptice...ganduri de schimbare


Cica azi ar fi sfarsitul lumii. Iar...

Au fost atat de multe "Apocalipse" anuntate, ca le-am pierdut numarul...doar in 2011 au fost vreo 3. Apocalipsa tinde sa devina ceva "cotidian".

Dar nu e o dezbatere pe tema "Vine sau nu vine?", ci dupa cum zice titlul toata discutia asta mi-a dat o tema de gandire.

Daca ar fi sa fie si sa vina Sfarsitul Lumii, nu spun ca vine, nu cred in asa ceva, dar daca prin absurd am sti ca vine am o serie de intrebari:

Ce regrete ai avea?
Ce ai vrea sa nu fi facut?
Ce ai vrea sa fi facut?
Ce ai vrea sa nu fi spus?
Ce ai vrea sa fi spus?
Unde ai fi vrut sa mergi?
Pe cine ai fi vrut sa inviti in oras?
Pe cine ai fi vrut sa calci pe fata?
Cu cine ai fi vrut sa te impaci?
Pe cine ai vrea sa fi sarutat?

Ia sa va vad...
Ne schimbam vietile? Profitam la maxim de fiecare clipa?

Eu unul sunt sincer si direct....De ce? Nu vreau sa am regrete. Si daca ar fi sa mor in seara asta sau maine sa nu regret nimic.

Voi?

marți, 11 decembrie 2012

Paradoxul Autobuzului

Pe zi ce trece realizez ca nu traiesc in Romania, ci in Absurdia, taramul in care ilogicul si irationalul sunt legile ce guverneaza realitatea si in care paradoxul e o stare de a fi.

In Suceava mea natala exista o companie de transport in comun TPLS.
O minunatie de companie!

Si are de cativa anisori niste autobuze noi si frumoase luate la second-hand din Franta. Niste autobuze extrem de practice: 27 de locuri pe scaune, 50-70 in picioare (in teorie).
Vara e extraordinar sa circuli cu autobuzul! Afara cu 28-35 de grade, la nivelul asfaltului se resimt peste 40, dar in autobuz sunt 50!!! Gemuletele minuscule sunt speciale pentru autobuzele cu aer conditionat, aerisirea e infima prin urmare. Si aerul conditionat e sublim, dar lipseste cu desavarsire! Era mai ieftin fara aer conditionat, la ce ne trebuia?

Dar nu asta e problema!
Paradoxul!!!

Autobuzele sunt tot timpul pline! Sute, chiar mii de elevi au abonamente (subventionate in parte de Primarie), mii si mii de pensionari care cand se plictisesc de televizor se plimba cu autobuzul pana la Mall si inapoi (eventual cumpara cate un covrig ca sa nu se intoarca cu mana goala) si miile de salariati care au abonamente nesubventionate si cei ce isi achizitioneaza bilet de la taxatorii din autobuz (deci 0 calatorii frauduloase).

Dimineata la 7 autobuzele ajung tixite in statia principala a celui mai mare cartier al orasului (Burdujeni) si care e a 2 sau a 3-a statie de la capetele de linie. De multe ori trebuie sa astepti vreo 3-4 autobuze sa nu mergi ca in conserva.

In toamna a dat Guvernul a gramada de bani sa acopere datoriile acestei minunate companii!

Paradoxul este ca aceasta minunata companie ai carei taxatori sunt platiti cu minimul pe economie, soferii pe aproape, ai carei autobuze sunt mereu pline, care primeste subventii multe.....este in pierderi!

Mai e ceva de spus?


 V-am pupat din mers!

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Vânând himere


E o idee, e un gand, e parte a vietii mele...ba nu! e insasi esenta vietii mele!
De fiecare data cand m-am aflat in postura de scriitor am simtit ca prin ceea ce pun pe hartie impartasesc lumii sentimente, idei si ganduri din cele mai profunde. Dar acum cand trebuie sa scriu si sa trec la a scrie direct despre idei nu ma mai pot ascunde in spatele unor metafore sau a unor personaje.

Sa fim sinceri cu noi insine! De ce nu putem fi sinceri? De ce nu ne recunoastem defectele?

Ne lasam macinati de rutina. Facultate, loc de munca...venim acasa ne uitam la tv, bantuim pe net toata noapte. Suntem macinati de rutina si dependenti de tehnologie!

Afisam zambete false, glumim cu oameni pe care nu ii suportam, mintim cu degajare.

Inchidem cu zeci de lacate si ignoram ceea ce simtim si ceea ce gandim.


Ne ascundem in spatele atator masti, jucam atatea roluri incat uitam sa ne traim vietile! Ne lasam macinati de rutina si uitam/ignoram ceea ce iubim cu adevarat.

Sub masca lui "Nu am timp!" nu facem ceea ce vrem sa facem cu adevarat! Uitam ca avem pasiuni: citit, filme, muzica, plimbari, fotografie, scris, pictat....sau orice alta pasiune nu imi trece acum prin minte! Uitam? Ignoram? Sau doar devenim indiferenti?

          Va instig la revolutie si la anarhie! Sa luptam impotriva unor lucruri ce sunt fundamentate in fiinta noastra. La o revolutie personala, o noua forma de anarhie: axata impotriva delasarii, complacerii, indiferentei, napasarii, mediocritatii!


          Vânând himere


Valori, principii si idealuri! 
Sunt unul din cei care nu sunt fericiti cu chestii materiale. Imi asigura anumite necesitati, dar nu e esential pentru viata. Tintesc spre inaltul cerului. Toata utopia descrisa mai sus e suficienta pentru implinirea sufleteasca.

Dar unii dintre noi au visele bantuite de o Himera.

Da, o visez pe EA. Nu stiu cand o voi intalni, dar daca nu am curajul sa o caut nu o voi gasi. E greu sa o descriu pe EA: inteligenta, amuzanta, empatica, pasionata, visatoare, idealista...

E o Himera. E Himera mea!


"Lup
singuratic

trist
si
tacut

planuri,
vise,
idealuri;
marete
toate

inchid
ochii,
sperand
s-adorm

visez!
aceeasi
Himera
ce ca
fumul
dispare
cand
s-o prind"



Dar daca nu visam, daca nu avem idealuri, daca nu credem in noi insine cum am putea sa ne ridicam din pat in fiecare dimineata?
"Should I give up or should I just keep chasing pavements 
Even if it leads nowhere?"

 ...vânând himere...