miercuri, 12 noiembrie 2008

Curaj vs. Fatalitate

Dragelor si dragilor,

In curiozitatea mea de a mai citi cate ceva despre lumea sportului am ajuns pe un site al unui ziar de specialitate. Ei si citind eu articolul spre care e link-ul am avut ceva asemanator cu o revelatie.

Sa va spun povestea mai pe scurt. Robert Muller hockeist de performanta a fost diagnosticat in urma cu ceva vreme cu o tumora pe creier. S-a operat, chimioterapie si a revenit si a facut performanta.

"Doar şapte săptămâni de viaţă. Este tot ce mai poate spera Robert Muller, portarul naţionalei de hochei a Germaniei, operat deja de două ori pe creier pentru îndepărtarea unei tumori cerebrale maligne. Şi totuşi, Muller crede în şansa sa. Mai mult decât atât, se antrenează şi apără în continuare în meciuri oficiale."

Asa incepe articolul. In fine ceva e rau din nou o noua operatie cu un diagnostic crunt. Doar cateva saptamani de trait...

Dar ce m-a surprins si inpresionat la culme e ca nu s-a dat batut. Adica nu s-a trantit la pamant si sa inceapa sa planga ca un tanc. Si-a trait viata in continuare si ce e si mai tare e ca a depasit chiar si cele mai optimiste pronosticuri ale medicilor. Uitati ce declara el:
"Eu nu am nicio problemă. Vreau să trăiesc cât mai mult şi să mă simt bine.Nu cer decât să fiu tratat ca un om normal. Sunt unii medici deranjaţi de faptul că pronosticurile lor nu s-au adeverit? Tot ei sunt cei care spun, în apărarea lor, desigur, că medicina nu e o ştiinţă exactă. Şi încă ceva. Nu vreau să aud de condoleanţe, milă sau alte rahaturi de genul acesta. Nici măcar nu sunt sincere!"

Altceva ce mai vreti? Si noi ne mai plangem pentu niste porcarii. Asta da model de viata.